Întrebări frecvente.

Compania-gazdă este operator independent, deoarece utilizează datele în scopuri proprii. Contractul cu aceasta trebuie să stabilească rolurile părților, datele transmise (strict cele necesare detașării), scopul și interdicția utilizării în alte scopuri, măsurile de securitate, termenele de păstrare și ștergerea datelor la finalizare, notificarea incidentelor, temeiul transferului și răspunderea. Angajații nu își dau consimțământul, ci semnează nota de informare actualizată privind transferul datelor și acordul adițional la Contractul individual de muncă privind detașarea.

Nu, clinica nu poate refuza consultația, deoarece prelucrarea datelor pentru acordarea asistenței medicale nu se bazează pe consimțământ, ci pe necesitatea stabilirii diagnosticului și prestării serviciului medical, de către personalul supus secretului profesional, precum și pe obligațiile legale ale clinicii. Indiferent de refuz, clinica prelucrează datele de identificare ale copilului și ale părintelui/reprezentantului legal, datele medicale, datele necesare facturării și decontării, precum și cele pentru raportările obligatorii. Se interzic însă prelucrările bazate exclusiv pe consimțământ: marketingul, utilizarea imaginii copilului în promovare, testimonialele, transmiterea datelor către parteneri în scopuri comerciale și cookie-urile neesențiale. Termenul de păstrare se stabilește conform legislației din domeniul sănătății și nomenclatorului arhivistic aplicabil documentației medicale, ținând cont de termenul în care pot fi intentate acțiuni în răspundere medicală, care, în cazul minorilor, începe să curgă mai târziu.

Furnizorul CRM este persoană împuternicită, cu care se încheie obligatoriu un contract scris. Transferul datelor către un stat care nu asigură un nivel adecvat de protecție este permis doar în baza clauzelor contractuale standard și a unei evaluări documentare a riscurilor, inclusiv a accesului autorităților locale la date. Dacă furnizorul nu acceptă aceste clauze, datele trebuie relocate sau furnizorul urmează a fi schimbat. 

Politica internă nu este suficientă, fiind doar una dintre măsurile de conformitate, alături de evidența activităților de prelucrare, procedura de gestionare a incidentelor și celelalte documente necesare. Informarea persoanelor fizice este însă obligatorie și se realizează într-o formă concisă, clară și ușor accesibilă, în scris sau, după caz, în format electronic.

Nu. Consimțământul trebuie clar separat de celelalte prevederi, astfel că soluția conformă este un formular distinct de contract și regulament. Acesta trebuie să indice concret scopurile, durata utilizării imaginilor, eventualul transfer către terți și dreptul de retragere oricând, cu o bifă neprecompletată pentru fiecare canal de promovare. Formularul se păstrează semnat și datat, pentru ca compania să poată demonstra existența consimțământului.

Nu, angajatul nu este persoană împuternicită, ci prelucrează datele sub autoritatea și conform instrucțiunilor angajatorului. Utilizarea telefonului personal trebuie însă reglementată intern, printr-o clauză în contractul de muncă sau un acord adițional, care să prevadă acest lucru și regulile de securitate aplicabile.

Mecanismul este proporțional, dar temeiul prelucrării nu este consimțământul, ci executarea contractului, deoarece fără aceste date voucherul nominal nu poate fi emis și valorificat. Se recomandă înlocuirea solicitării de consimțământ cu o notă de informare, obținerea separată a consimțământului pentru marketing, stabilirea termenului de păstrare a datelor și documentarea relației cu Google ca prestator care stochează datele în afara țării.

Nu, însă această prelucrare trebuie reflectată în documentația internă existentă, deoarece transmiterea datelor angajaților către autoritatea contractantă și publicarea lor pe platformă reprezintă o divulgare către terți. Compania trebuie să completeze nota de informare a angajaților cu acest scop și cu destinatarii datelor (autoritatea contractantă, operatorul platformei, publicul), să includă activitatea în evidența activităților de prelucrare și să încarce doar datele relevante pentru calificare, eliminând din CV-uri și certificate IDNP-ul, domiciliul, telefonul personal, data nașterii și fotografia.

Nu. Emiterea facturii și întocmirea actului de achiziție decurg din obligațiile legale ale companiei și din executarea contractului, fără a fi necesar acordul persoanei. Din buletin se preiau doar datele de identificare necesare documentului, iar copia actului nu se păstrează, deoarece conține date suplimentare (fotografie, semnătură, domiciliu), cu excepția cazului în care păstrarea ei este prevăzută expres de un act normativ.

Nu. Legea impune o obligație de informare, nu modificarea contractelor. Mai mult, o clauză semnată bilateral poate crea impresia că prelucrarea se bazează pe acordul persoanei și complică actualizarea ulterioară a informațiilor.

Pentru angajații existenți, se emite o notă de informare, adusă la cunoștință sub semnătură.

Pentru clienții existenți care nu au fost informați anterior, nota de informare sau politica de confidențialitate actualizată se transmite prin e-mail și se publică pe site, cu păstrarea dovezii expedierii.

Pentru materialele jurnalistice consimțământul nu este necesar, dacă sunt întrunite cumulativ trei condiții:

1. materialul este destinat publicării în scop jurnalistic;
2. publicarea este de interes public;
3. aplicarea regulilor privind protecția datelor ar fi incompatibilă cu acest scop;

Imaginile persoanelor surprinse la evenimente publice de interes larg se încadrează, de regulă, în această excepție. Dacă condițiile sunt întrunite, o plângere la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nu va fi admisă. În caz contrar, persoana se poate adresa instanței de judecată pentru a solicita despăgubiri

Este necesar un acord de prelucrare a datelor, încheiat obligatoriu în formă scrisă, inclusiv electronică. Acesta poate fi inclus în contractul de prestări servicii sau încheiat separat și trebuie să conțină instrucțiunile privind accesul la date, măsurile de securitate și răspunderea prestatorului în caz de încălcare.

Fără un astfel de acord, accesul dezvoltatorului la date nu are un cadru juridic, iar răspunderea revine integral companiei, fiind dificilă tragerea la răspundere a prestatorului.

Da, cu condiția ca acest lucru să fie documentat. Păstrarea se întemeiază pe interesul legitim al companiei de a-și apăra drepturile în eventualitatea unui litigiu. În această perioadă, persoana nu poate cere ștergerea datelor necesare acestui scop.

Termenul de păstrare trebuie stabilit în politica internă și comunicat persoanei, de exemplu printr-o clauză în contract.

Pentru datele necesare raporturilor de muncă, consimțământul angajatului, de regulă, nu este necesar. Angajatul semnează însă:

1. nota de informare privind prelucrarea datelor (scopuri, temeiuri, categorii de date, destinatari);
2. angajamentul de confidențialitate privind datele la care are acces în exercitarea funcției;
3. confirmarea luării la cunoștință a regulamentului intern privind protecția datelor și a politicii de securitate;
4. fișa de instruire în domeniul protecției datelor;
5. informarea privind monitorizarea (e.g. supravegherea video), dacă aceasta este aplicată.

Acestea pot fi atât acte independente cât și secțiuni integrate direct în contractul individual de muncă.

Compania trebuie să dețină:

1. evidența activităților de prelucrare, separat pentru rolul de operator și cel de persoană împuternicită;
2. politica de confidențialitate și notele de informare pentru candidați și angajații clienților;
3. regulamentul intern privind protecția datelor și politica de securitate;
4. procedura de gestionare a incidentelor, inclusiv notificarea Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal în 72 de ore;
5. procedura de soluționare a cererilor persoanelor vizate, în termen de o lună;
6. politica de păstrare a datelor, inclusiv a CV-urilor după recrutare (păstrarea ulterioară necesită consimțământul candidatului);

Da, dar verificarea identității și copierea buletinului sunt prelucrări diferite. Verificarea este necesară pentru executarea contractului și ținerea evidenței persoanelor cazate. Păstrarea copiei este o prelucrare suplimentară, care trebuie justificată separat și însoțită de garanții: măsuri de securitate, termene de păstrare și ștergere stabilite expres și instruirea personalului.

În practică, legea impune înregistrarea datelor, nu păstrarea copiei documentului. Se recomandă preluarea doar a datelor necesare în fișa de cazare.

1. Platforma poate prelucra datele de cont (nume, e-mail, telefon verificat), datele tehnice (IP, identificatori de dispozitiv, jurnale de autentificare), datele tranzacțiilor și, la nevoie, datele din actul de identitate. Mesajele interne se accesează doar la sesizări concrete. Evidența utilizatorilor blocați se limitează la încălcări ale termenilor de utilizare, fără calificări de natură penală.
2. Nu există un termen legal unic. După ștergerea contului, pot fi păstrate doar datele necesare unei obligații legale sau apărării unui drept, într-o arhivă cu acces restricționat. Termenele trebuie indicate în politica de confidențialitate

1. Oferta transmisă pe adresa generică a unei companii (e.g. office@, info@) nu vizează o persoană fizică și nu intră sub incidența legislației privind protecția datelor. În schimb, adresa nominală, numele și funcția persoanei de contact sunt date cu caracter personal, chiar dacă au fost publicate de companie.

   Pentru prospectarea altor companii nu este necesar consimțământul prealabil, aceasta putând fi întemeiată pe interesul legitim de a oferi un serviciu relevant pentru activitatea destinatarului. Persoana trebuie însă informată cel târziu la primul contact, cu indicarea sursei datelor și a dreptului de a se opune.
2. Pentru a demonstra consimțământul, se păstrează pentru fiecare contact data, ora, canalul și textul formularului prezentat persoanei. Pentru baza existentă se recomandă verificarea sursei contactelor. Unde dovada lipsește, se poate solicita reconfirmarea consimțământului sau, pentru clienții existenți, comunicările se pot întemeia pe interesul legitim de a promova servicii similare, cu opțiunea de dezabonare în fiecare mesaj.
3. Legea nu prevede un termen unic de păstrare. Datele se păstrează doar pe perioada necesară scopului, termen stabilit intern de companie și comunicat persoanelor vizate.

1. Instruirea certificată nu este obligatorie. Legea nu condiționează conformitatea de deținerea unei diplome. Certificarea prevăzută de lege este voluntară, vizează operațiunile de prelucrare ale companiei, nu persoanele, și nu reduce răspunderea acesteia.

2. Administratorul nu poate fi desemnat responsabil cu protecția datelor. Mai întâi trebuie verificat dacă desemnarea este obligatorie. Aceasta se impune doar autorităților publice și entităților care monitorizează sistematic, pe scară largă, persoane fizice sau prelucrează pe scară largă categorii speciale de date. O companie mică, cu un singur angajat, de regulă nu se încadrează, iar responsabilitatea revine direct companiei.

   Dacă desemnarea este totuși necesară sau se face voluntar, administratorul nu poate ocupa funcția din cauza conflictului de interese. Responsabilul trebuie să activeze independent și să raporteze conducerii, pe care o reprezintă chiar administratorul. Soluția potrivită este externalizarea funcției, în baza unui contract de prestări servicii.

1. La încheierea contractului de colaborare, trebuie stabilit statutul părților (operator sau persoană împuternicită). Contractul trebuie să includă și o clauză de garanție prin care partenerul confirmă că datele au fost colectate legal. Pentru marketing direct, clauza trebuie să confirme și un consimțământ valabil, obținut separat de acceptarea termenilor și condițiilor.
2. Pentru portofoliu, datele companiei partenere (denumire, logo) nu sunt date cu caracter personal. Utilizarea lor se poate stabili printr-o clauză în contract, cu acordul expres al partenerului privind conținutul publicat. Datele persoanelor fizice pot fi folosite doar cu consimțământul separat al acestora, obținut printr-un acord distinct.
3. Recenziile de pe Google, ca opinie despre companie, nu sunt în sine date cu caracter personal. Numele, fotografia și contul autorului sunt însă date personale, iar recenzia asociată lor devine o dată personală a autorului. Republicarea recenziei pe site sau în materiale promoționale necesită acordul autorului sau eliminarea datelor care permit identificarea acestuia.

Analiza CV-urilor nu necesită consimțământul candidaților, deoarece aceștia transmit datele din proprie inițiativă, în vederea unei eventuale angajări. Angajatorul are însă obligația de a-i informa la momentul colectării datelor. Anunțul de angajare trebuie să conțină, direct sau printr-un link către o notă de informare pentru candidați:

1. Anunțul de angajare trebuie să conțină, direct sau printr-un link către o notă de informare pentru candidați;
2. scopul prelucrării, respectiv procesul de recrutare pentru postul vizat;
3. temeiul prelucrării, respectiv demersurile premergătoare încheierii contractului de muncă;
4. termenul de păstrare a CV-urilor candidaților nereținuți;
5. destinatarii datelor (e.g. platformele de recrutare utilizate) și, dacă datele sunt stocate în afara țării, mențiunea transferului și a garanțiilor aplicabile;
6. drepturile candidaților (acces, rectificare, ștergere, opoziție) și dreptul de a depune plângere la Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal;
7. utilizarea preselecției automatizate, dacă este cazul, și garanțiile aplicabile.

Relația cu prestatorul se documentează prin:

1. contractul de prestări servicii contabile (obiect, termene, responsabilități);
2. prevederile privind prelucrarea datelor cu caracter personal, obligatorii în formă scrisă, incluse în contract sau într-un acord separat. Acestea stabilesc categoriile de date, scopurile și operațiunile permise, persoanele cu acces, măsurile de securitate și eventualii subcontractanți ai prestatorului;
3. angajamentele de confidențialitate ale persoanelor din echipa prestatorului cu acces la date;
4. procedura de notificare a incidentelor de securitate.

Da, prin ordin, administratorului i se pot atribui sarcini privind protecția datelor, stabilite într-o fișă de atribuții/fișă de post. Totodată, este recomandat de evaluat dacă, în cazul companiei, devine obligatorie desemnarea unui responsabil cu protecția datelor, conform art. 37 din Legea nr. 195/2024 privind protecția datelor cu caracter personal.

Nu, legislația nu impune anexarea obligatorie a consimțământului pentru prelucrarea datelor cu caracter personal la contractul individual de muncă.

Potrivit Legii nr. 195/2024 privind protecția datelor cu caracter personal, consimțământul este doar unul dintre temeiurile care fac legală prelucrarea datelor. În raporturile de muncă, majoritatea datelor angajatului sunt prelucrate în baza altor temeiuri prevăzute de lege, și anume:

1. executarea contractului individual de muncă la care angajatul este parte;
2. îndeplinirea obligațiilor legale ce revin angajatorului (e.g. evidența personalului, raportările către Serviciul Fiscal de Stat și Casa Națională de Asigurări Sociale).

Totuși, dacă angajatorul prelucrează anumite date în baza consimțământului (e.g. publicarea fotografiei angajatului pe pagina web sau pe rețelele sociale ale companiei), trebuie respectate condițiile prevăzute la art. 7 din lege. Astfel, angajatorul, în calitate de operator, trebuie să poată demonstra că angajatul și-a dat consimțământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal.

Nu. Emiterea facturii și întocmirea actului de achiziție decurg din obligațiile legale ale companiei și din executarea contractului, fără a fi necesar acordul persoanei. Din buletin se preiau doar datele de identificare necesare documentului, iar copia actului nu se păstrează, deoarece conține date suplimentare (fotografie, semnătură, domiciliu), cu excepția cazului în care păstrarea ei este prevăzută expres de un act normativ.

Cetățenii ucraineni, pe perioada stării de urgență (declarată începând cu 24 februarie 2022 în legătură cu războiul din Ucraina) beneficiază de o procedură simplificată pentru angajarea în câmpul muncii în Republica Moldova. Conform Dispoziției nr.4 din 01.03.2022 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, cetățenii din Ucraina au dreptul de a munci în Republica Moldova pe durată determinată pentru perioada stării de urgență, fără obținerea dreptului de ședere provizorie în scop de muncă.

Angajarea se va face în baza contractului individual de muncă, iar angajatorul are obligația de a notifica, în termen de 5 zile de la data încheierii contractului, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) despre faptul angajării cetățeanului ucrainean, cu prezentarea în format electronic (la adresa electronică: angajare_ua@anofm.md) sau pe hârtie a copiilor documentelor:

-        copia actului de identitate (pașaport sau buletin) a cetățeanului ucrainean;

-        copia contractului de munca, întocmit conform legislației aplicabile pentru cetățenii Republicii Moldova;

-        informația privind codul numeric personal (IDNP) atribuit cetățeanului ucrainean.

Cetățenii ucraineni se pot adresa la agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă pentru a beneficia gratuit de servicii de susținere la angajarea în câmpul muncii, cursuri de formare profesională, antrenare la lucrări publice, informare și consiliere profesională și alte servicii specializate, întru identificarea angajatorului care le poate oferi un loc de muncă.

Orice persoană, indiferent de cetățenia sa, poate înregistra o întreprindere și activa în Republica Moldova. Legea prevede restricție pentru înregistrarea întreprinderii doar în cazul în care pe numele unei persoane au fost înregistrate anterior întreprinderi care nu funcționează și care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la bugetul public național.

Persoanele ce au deja deschisă o întreprindere peste hotarele Republicii Moldova, pot opta pentru înregistrarea unei sucursale, procesul de înregistrare fiind similar. Adesea, întreprinzătorii se ocupă de sine stătător de procesul de înregistrare a întreprinderii, însă pentru pregătirea documentelor de înregistrare și evitarea eșecurilor în momentul depunerii actelor, ar putea fi benefică, dar nu obligatorie, contractarea unui consultant juridic.

Înregistrarea de stat a unei întreprinderi se realizează la Departamentul înregistrare și licențiere a unităților de drept, din cadrul Agenției Servicii Publice.

Costul înregistrării de stat al întreprinderii variază în funcție de termenul serviciului după cum urmează:

a)      pentru finalizarea procedurii de înregistrare în 3 zile lucrătoare din momentul depunerii setului de documente, tariful este de 1149 MDL (ca. EUR 60).

Excepție: se scutește de la plata taxei de înregistrare întreprinderea debutantă, care reprezintă o întreprindere micro nou-înregistrată, condusă de cel mult 5 întreprinzători de până la 35 de ani, care desfășoară pentru prima dată activitate economică.

b)     pentru finalizarea procedurii de înregistrare în 4 ore din momentul depunerii setului de documente (cu condiția ca aceasta să fie efectuat nu mai târziu de ora 10:00 a zilei respective), tariful este de 4596 MDL (ca. EUR 240).

Suplimentar la tariful de înregistrare se achită 100 MDL (ca. EUR 5) – plata pentru elaborarea, redactarea și aprobarea denumirii întreprinderii, și 440 MDL (ca. EUR 23) – pentru extrasul din Registrul de stat (la solicitare).

Contul bancar urmează a fi deschis prin depunerea setului de documente la orice bancă comercială licențiată în Republicii Moldova în termen de circa o săptămână, dacă nu sunt solicitate documente adiționale. Lista băncilor licențiate poate fi găsită accesând link-ul.

Documentele necesare deschiderii unui cont bancar pentru persoanele fizice sunt:

·         cererea de deschidere a contului;

·         copia actului de identitate valabil (pașaport sau buletinul de identitate);

·         chestionarul clientului persoană fizică. 

Documentele necesare deschiderii unui cont bancar pentru persoanele juridice sunt:

·         cererea de deschidere a contului;

·         fișa cu specimene de semnături și amprenta ștampilei (dacă există);

·         documentul de constituire (actul constitutiv, statutul, regulamentul);

·         extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice, eliberat de către Agenția Servicii Publice;

·         documente oficiale ce permit determinarea si identificarea beneficiarului efectiv, cât și actele de identitate ale beneficiarilor efectivi;

·         copia actului de identitate al persoanei care prezintă documentele pentru deschiderea contului;

·         chestionarul clientului – persoana juridică;

Documentele menționate mai sus sunt cele mai frecvent solicitate de băncile comerciale în vederea deschiderii contului bancar, însă nu sunt exhaustive. Prin urmare, fiecare bancă comercială are dreptul de a cere și alte documente la necesitate.

Contul bancar devine activ după luarea la evidență de către Serviciul Fiscal de Stat, ca urmare a schimbului automat de informație cu banca comercială selectată.

Taxa pentru deschiderea unui cont bancar diferă în funcție de banca comercială aleasă, însă, per general, suma variază între 50-100 MDL (ca. EUR 2 – 5).

Potrivit datelor statistice din Registrul de stat al unităților de drept la data de 01.09.2022, cele mai solicitate forme juridice de organizare sunt următoarele:

a)      Societățile cu răspundere limitată (S.R.L.) – 94,271 de întreprinderi;

b)     Întreprinderile individuale (Î.I.) – 22,641 de întreprinderi;

c)      Cooperativa de consum (inclusiv prestarea serviciilor) – 1,385 de întreprinderi;

d)     Societățile pe acțiuni – 1520 de întreprinderi;

Societatea cu răspundere limitată este cea mai preferată formă de organizare în practică din motiv că procesul de înregistrare este simplu, răspunderea fondatorului este limitată, iar legea nu impune cerința minimă a capitalului social (e.g. poate fi și 1 MDL).

Întreprinzătorii individuali sunt a doua cea mai preferată formă de activitate. Ei tot trebuie să se înregistreze în Registrul de stat, acționează cu statul de persoană fizică, iar răspunderea pentru obligațiile asumate nu este limitată.

Potrivit datelor statistice, printre principalele activități economice desfășurate de IMM-uri în anul 2021 se enumeră:

(1)   Comerț cu ridicata și cu amănuntul;

(2)   Agricultură, silvicultură și pescuit;

(3)   Industria prelucrătoare;

(4)   Construcții;

(5)   Transport și depozitare;

(6)   Activități de cazare și alimentație publică.

Actul permisiv este un document, emis de o autoritate emitentă, care întrunește cel puțin unul din următoarele criterii:

a)      constituie o condiție și/sau o cerință pentru inițierea, desfășurarea sau încetarea activității de întreprinzător în unul sau în mai multe domenii concrete;

b)     se referă la bunurile mobile și/sau imobile și la serviciile utilizate, fabricate sau comercializate în activitatea de întreprinzător;

c)      confirmă și/sau atestă competențele profesionale ale angajaților unei întreprinderi, care sunt valabile doar pentru activitatea întreprinderii respective și indispensabile pentru activitatea de întreprinzător desfășurată de aceasta.

Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător clasifică actele permisive în licențe, autorizații și certificate. Cu titlu de exemplu, pot fi aduse următoarele acte permisive:

Ulterior luării la evidență a afacerii de către organele de stat, antreprenorii urmează să achite o serie de impozite, care se vor aplica în funcție de specificul afacerii și domeniul de activitate.

(1)   Impozitul pe venit

Obiectul impunerii îl constituie:

a)      venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepția deducerilor și scutirilor;

b)     venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, inclusiv facilitățile acordate de angajator, precum și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepția deducerilor și scutirilor;

c)      venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, obținut de persoanele fizice rezidente care desfășoară activități independente;

d)     venitul din orice surse aflate în Republica Moldova și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepția venitului din investiții și financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obținut de persoanele fizice rezidente cetățeni străini și apatrizi care desfășoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova;

e)      venitul obținut în Republica Moldova de persoanele fizice nerezidente care nu desfășoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova.

Cota impozitului pe venit – 12% din venitul anual impozabil.

(2)   Taxa pe valoare adăugată (T.V.A.)

T.V.A.-ul reprezintă o formă de colectare la buget a unei părți a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum și a unei părți din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

(3)   Accizele

Acciza reprezintă un impozit de stat care se percepe, direct sau indirect, asupra următoarelor mărfuri de consum:

a)      alcool etilic şi băuturi alcoolice;

b)     tutun prelucrat;

c)      petrolul şi derivatele lui;

d)     caviar şi înlocuitori de caviar;

e)      parfumuri şi apă de toaletă;

f)       îmbrăcăminte din blană;

g)      mijloace de transport specificate în anexa nr.2, titlul IV din Codul fiscal;

h)     alte mărfuri specificate în anexa nr.1, titlul IV din Codul fiscal.

(4)   Taxele locale

Taxă locală reprezintă o plată obligatorie efectuată la bugetul local. Cele mai relevante taxe locale pentru activitatea economică sunt:

a)      taxa pentru amenajarea teritoriului;

b)     taxa de plasare (amplasare) a publicității (reclamei);

c)      taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii;

d)     taxa de piață;

e)      taxa pentru parcare;

f)       taxa pentru salubrizare.

Pentru IMM-uri, legea acordă:

a) beneficii fiscale:

Întreprinderile care nu sunt înregistrați ca plătitori de T.V.A., precum și întreprinderile la care ponderea venitului pentru anul precedent din prestarea de servicii de consultanță pentru afaceri şi management este mai mare de 60% din venitul din vânzări, au dreptul să aplice cota impozitului pe venit de 4% din obiectul impunerii, dacă aceștia îndeplinesc una din următoarele condiții:

-       conform situației din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obținut venit din livrări scutite de T.V.A. fără drept de deducere sau din livrări scutite de T.V.A. fără drept de deducere și impozabile cu T.V.A. în sumă de până la 1,2 milioane de lei, cu condiția că livrările scutite de T.V.A. fără drept de deducere depășesc 50% din totalul livrărilor;

-       conform situației din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, nu au obținut venit;

-       s-au înregistrat pe parcursul perioadei fiscale de declarare.

b) beneficii în domeniul achizițiilor publice:

IMM-urile pot beneficia de condiții speciale de executare a unui contract de achiziții publice dacă autoritatea publică contractantă  prevede astfel de condiții pentru protejarea și susținerea IMM-urile în anunțul/invitația de participare sau în caietul de sarcini al achizițiilor publice.

c) accesul la suportul informațional și financiar din partea autorităților de stat. Spre exemplu, IMM-urile,  în vederea realizării planurilor de afaceri, pot obține:

-       garantarea creditului din partea Fondului de garantare a creditelor până la 80% din valoarea creditului solicitat, însă nu mai mult de 500 000 MDL (ca. EUR 26 000);

-       accesul la diverse cursuri și instruiri organizate de Organizația pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii;

-       accesul la diverse granturi pentru proiectele investiționale.

Beneficiile enumerate (cu excepția celei prevăzute la lit. a) sunt aplicabile și întreprinzătorilor individuali, aceștia fiind considerați întreprinderi micro.

Contribuabilii persoane fizice sau persoane juridice prezintă Serviciului Fiscal de Stat dări de seamă privind impozitele, taxele, primele de asigurare obligatorie de asistență medicală și contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii.

Dările de seamă fiscală se prezintă utilizând, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică. Lansat în ianuarie 2018, Ghișeul unic de raportare electronică este un serviciu electronic centralizat de raportare fiscală, financiară și statistică către Serviciul Fiscal de Stat, Ministerul  Finanțelor, Casa Națională de Asigurări Sociale, Compania Națională de Asigurări în Medicină și Biroul Național de Statistică.

Declarația cu privire la impozitul pe venit se prezintă Serviciului Fiscal de Stat nu mai târziu de:

a)      data de 25 a lunii a treia după finele perioadei fiscale de gestiune – în cazul persoanelor juridice, formelor organizatorice rezidenți cu statut de persoană fizică, potrivit legislației, reprezentanțelor permanente ale nerezidentului în Republica Moldova;

b)     data de 30 aprilie a anului următor anului fiscal de gestiune – în cazul persoanelor fizice (cetățeni ai Republicii Moldova, cetățeni străini și apatrizi, inclusiv membri ai societăților și acționari ai fondurilor de investiții).

Declarația privind T.V.A. se prezintă Serviciului Fiscal de Stat nu mai târziu de data de 25 a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale.

Declarația privind achitarea accizelor se prezintă Serviciului Fiscal de Stat de către antrepozitarii autorizați[1] până la data de 25 a lunii care succedă luna în care a fost efectuată expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor.

Drepturile de import sunt impozitele, taxele și plățile încasate de organul vamal la importul mărfurilor, și anume:

a)      Taxa vamală

Taxă vamală se determină conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor. Pentru a stabili suma taxei vamale pentru o anumită marfă, trebuie determinat codul mărfii, consultată Nomenclatura combinată, precum și luate în considerare facilitățile și scutirile fiscale și vamale prevăzute la art. 28 din Legea nr. 1380/20.11.1997 cu privire la tariful vamal (Legea 1380/1997).     

b)     Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.)

La importul mărfurilor se aplică T.V.A. în mărime de 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor (cota standard). Pentru unele categorii de mărfuri este stabilită o cotă redusă în mărime de 8%, iar pentru serviciile de cazare și produsele alimentare și/sau băuturi cu excepția producției alcoolice, destinate consumului uman – de 12%. Codul fiscal prevede la art.103-104 mărfurile și serviciile scutite de T.V.A.

T.V.A. la import se calculează din valoarea impozabilă a mărfurilor importate, care se constituie din valoarea în vamă a mărfurilor, la care să adaugă, după caz, suma accizelor, taxei vamale, taxei pentru proceduri vamale care urmează a fi achitate la importul acestor mărfuri.

c)      Accizele

Lista exhaustivă o găsiți în Anexa nr.1 și nr.2 Titlul IV din Codul fiscal.

Baza de calcul a accizei o constituie volumul natural sau valoarea în vamă a mărfurilor importate, la care se adaugă, după caz, taxa vamală și taxa pentru proceduri vamale ce urmează a fi achitate la data importului.

Pentru mai multe mărfuri sunt prevăzute înlesniri și scutiri de plata accizelor. Lista exhaustivă o găsiți la art.124 din Codul fiscal.

d)     Taxa pentru proceduri vamale

Procedurile vamale reprezintă totalitatea serviciilor acordate de organele vamale în sfera activității vamale. Lista acestor servicii și taxele pentru proceduri vamale o găsiți în Anexa nr.2 din Legea 1380/1997.

Taxa vamală și taxa pentru procedurile vamale se vor aplica de fiecare dată la importul mărfii la frontiera de stat, pe când T.V.A. și accizele se vor aplica în dependență de tipul mărfii importate și de faptul dacă întreprinderea este înregistrată în calitate de plătitor al T.V.A. sau nu.